`La sase ani incepeam sa studiez pianul la Scoala de Arte din Baia Mare cu doamna profesoara Tilca Mariana. A fost decizia parintilor mei de a urma o scoala de muzica.
Imi amintesc ca mi-a fost destul de greu sa stau in casa sa studiez in timp ce ceilalti copii se jucau in curtea blocului. Dar a meritat.
La 10 ani am inceput sa cant in corul scolii si in scurt timp am devenit solista. Si astazi sunt foarte mandra de asta.
A urmat o perioada de concursuri interjudetene si nationale de pian, festivaluri si concursuri de muzica corala, timp in care am dobandit ceva experienta si incredere in mine in urma unor reusite.
Anii au trecut destul de repede si pe la 15 ani m-am inscris la Scoala Populara de Arte unde i-am avut ca indrumatori pe regretatul domn profesor Bertok si pe doamna profesoara Matesan. Am intrat in trupa Enders ca si instrumentist la clape si asa am inceput sa merg la `festivaluri pentru copii si tineret` :)
Imi amintesc si acum calatoriile cu trenul, inghesuiala de la clasa a II-a , cand atipeam pe coridoare si emotiile din culise. Repetam ore in sir si ni se parea ca noi si Mezzoforte eram cei mai tari din zona. Asta si pentru ca mai castigasem cate ceva pe unde mergeam: premiul pentru cei mai buni instrumentisti la `Steaua de Cristal` din Botosani, `Ursuletul de Aur` Baia Mare si locul I la Festivalul `Armonia` din Bucuresti unde i-am cunoscut pe cei de la Fundatia Culturala Phoenix si pe Paul Nanca, cei care au fost alaturi de mine (aproape :) ) de la inceput, pana acum. Toate acestea se intamplau prin 1995.
Dupa care nu, trupa nu s-a destramat pentru ca solista a plecat sa se lanseze singura (eu nici macar nu eram solista principala), ci pentru ca majoritatea colegilor terminasera liceul si intrasera la facultate, lucru care mi s-a intamplat si mie la un moment dat.
Pana atunci insa am pornit singura la drum si am mai avut cateva realizari. In 1996 am castigat trofeul `Aurelian Andreescu` sub indrumarea atenta a doamnei Anda Popp.
Tot in acel an am aparut pe scena Cerbului de Aur, prima oara facand voci de spate impreuna cu Narcisa Suciu, in recitalul sustinut de Mircea Rusu. In cadrul acestui spectacol am fost invitata sa interpretez singura o piesa (`When the winter comes`). Imi amintesc si acum cat de tare imi tremurau picioarele si cat de greu tineam microfonul in mana. Debutul meu pe aceasta scena era sa fie `glorios` caci m-am impiedicat de cabluri si aproape ca m-am intins pe scena. Fara sa fie parte din coregrafie :)
Anul 1997 a venit cu multe evenimente: recitalul din deschiderea concertului Joan Baez la Bucuresti, Examenul de Bacalaureat, Trofeul Mamaia si primul meu album, in limba engleza (`Only Love`) inregistrat la Sound House Records - Germania.
Nu prea stiu, insa, care dintre ele m-au solicitat mai mult si nici nu pot sa imi amintesc prea multe senzatii din culisele concertului Doamnei Folkului la Bucuresti pentru ca eram prea preocupata de Caragiale :) - a doua zi aveam proba scrisa la limba romana. De pe scena am sarit direct in tren si de la tren direct in sala de examen.
La sfarsitul anului eram nostalgica - bifasem foarte multe dintre visele mele... si era obligatoriu sa merg mai departe in acelasi ritm. La inceputul lui 1998 incepusem sa ma intreb `Incotro ?`. Mi-amintesc ca am trecut printr-o perioada de cautari. Mi-as fi dorit sa cant rock, jazz, jazz-rock, soul, R'n'B etc, dar eram constienta ca pe toate nu puteam sa le aprofundez suficient.
Pe atunci era un curent foarte puternic ce promova muzica unplugged, asa ca le-am propus celor de la Fundatia Phoenix sa incercam asa ceva intr-un album. Dana Cristescu a fost cu ideea excelenta sa-l rugam pe domnul Nicu Alifantis sa compuna si sa produca muzical acest album. Mi-amintesc cu drag ca dumnealui mi-a oferit cateva piese pe care sa le inregistram, pentru inceput. Am ales piesa `Ploaie in luna lui Marte` prima pentru ca mi se parea cea mai frumoasa piesa compusa vreodata si simteam ca ma reprezinta cel mai bine.
Mai departe nu stiu ce s-a intamplat... Stiu doar ca piesa a ajuns in mainile lui George Zafiu, DJ la Radio 21, care a inceput s-o difuzeze in emisiunile lui.
Si urmatorul lucru pe care mi-l amintesc sunt ochii sclipitori ce ma priveau cu drag din public, brichetele aprinse si sutele de voci cantand cu mine `plooouuaaaa infernaaaaaal` si `nooooi ne iubeaaaaam...` e un sentiment incredibil. Reusisem sa fac oamenii fericiti cu muzica mea!
Am fost `nevoiti`, dupa gramada de solicitari, sa scoatem imediat primul album in limba romana ce se numea `Stiu ca exist`. Reprezenta rezultatul cautarilor mele muzicale de pana atunci.
Tot atunci am primit si premiul `Star in ascensiune` oferit de revista Avantaje.
Anul 1998 mi-a adus implinirea unui vis pe care nu indrazneam sa-l rostesc - sa cant in deschiderea lui Chick Corea la Bucuresti. Proiectul care a reusit acest lucru si in care eram implicata alaturi de Lucian Maxim la percutie era un fusion de jazz cu muzica lautareasca si clasica pe care le intalnesti in prelucrarile traditionale ale lui Marius Mihalache.
In 1999 am terminat si lansat albumul `De dragoste` ce continea zece piese compuse de Nicu Alifantis. Este primul album unitar, complet, ingrijit, plin de mesaj, pe care l-am scos pana atunci.
Ii multumesc lui Nicu Alifantis pentru ca a fost, la momentul potrivit, omul si artistul care mi-a deschis drumurile si ochii.
Ploaie in luna lui Marte mi-a adus premiul Hitul Anului la Festivalul de la Mamaia, in acelasi an.
A urmat o perioada de tacere, timp in care incercam, in continuare, sa-mi gasesc drumul in viata si in muzica. Imi doream sa cant dar si sa urmez cu seriozitate cursurile Facultatii de Jurnalism la care ma inscrisesem.
Atunci am inceput sa scriu muzica si text, impreuna cu Paul Seling, fratele meu. Am inceput sa schitam un album altfel ce ar fi trebuit sa marcheze prima schimbare de atitudine, de muzica si de sound.
In paralel, in ianuarie 2001 am scos `Ma voi intoarce`, un album special, calm, cald, cu cantece de iarna.
Tot pe acest album se gasea piesa `Langa mine` duet cu Directia 5.
Pana in toamna aceluiasi an, Paul si cu mine am reusit sa definitivam, in linii mari, albumul altfel, si impreuna am decis sa implicam in proiectul nostru o parte din fosta trupa NSK (Cezar Stanciulescu si Cristi Stefanescu ), niste baieti excelenti, niste artisti cu viziuni sclipitoare asupra muzicii, care au imbunatatit considerabil albumul si soundul sau. A fost primul album ale carui texte imi apartineau in totalitate.
Titlul albumului a venit foarte usor, caci una dintre piesele `simple si cu mesaj`, cum spunea Paul Nanca, se numea `Stii ce inseamna (sa fii fericit)`, si ea a dat titlul albumului.
In acelasi an am scos pe piata materialul `Prima selectie`, o culegere de piese din concerte, duete, reeditari ale unor piese de succes.
Tot atunci am avut o colaborare inedita cu un artist pe care l-am gasit foarte interesant: Puya de la `La Familia`. Ajunsesem mai devreme la studio unde acesta inregistra o piesa cu mesaj puternic si pentru care nu gasea vocea feminina. Mi se parea o piesa foarte buna si m-am oferit sa-l `ajut`. A iesit `Fii pregatit`, o colaborare spectaculoasa pe care, cateva saptamani mai tarziu o prezentam la Mamaia, in recital. Imi amintesc si acum rugamintile producatorului Festivalului speriat ca Puya nu va `aborda` un limbaj `adecvat` orelor de difuzare ale recitalului. Ei bine, a `abordat` :)
Anul 2001 mi-a adus si un premiu foarte important pentru ca mi-a aratat ca muzica si drumul pe care le alesesem erau `cele bune` - Premiul pentru cea mai buna voce feminina la Premiile Industriei Muzicale Romanesti 2001.
In anul acela am avut ocazia sa colaborez cu una dintre cele mai bune regizoare din Romania - Andreea Paduraru, la videoclipul piesei `Serile verii` ( de pe albumul `Stii ce inseamna`). Poate ca va mai amintiti, era un clip filmat in totalitate sub apa.
Ei bine, acest clip mi-a adus premiul pentru cel mai bun artist intr-un videoclip, iar Andreei premiul pentru cel mai bun videoclip la MTV Music Awards Romania 2002.
Ceva mai tarziu, in anul 2002 m-am gandit ca eram suficient de matura artistic incat sa incerc sa ma pregatesc pentru Cerbul de Aur. Festivalul acesta avea, asa, un fel de parfum de poveste, pentru mine era un simbol al pragului spre `profesionalism`, era un test la care trebuia sa ma supun, fie si pentru ca, de ani de zile, il urmaream impreuna cu parintii mei, faceam `pronosticuri`, dadeam note si mai ales... visam. Visam ca voi putea, candva, sa ajung acolo.
M-am pregatit cam cum ma pregateam cand mergeam la concursurile de pian si nu aveam voie sa imi mai folosesc mainile decat pentru a studia (nici macar curat sau ordine prin casa nu aveam voie sa fac :) ) ... Mi-am amanat toate spectacolele din perioada aceea si studiam cate trei ore pe zi. Mi-amintesc ca fiecare nota din partitura de voce sau de pian pe care o aveam de interpretat o studiasem de sute de ori... Pentru ca mereu mi-a fost teama de neprevazut... si imi doream sa fiu pregatita pentru orice.
Neprevazutul s-a intamplat. Trebuia sa cant doua piese. Le gandisem in asa fel incat amandoua sa fie subliniate de partitura de pian.
Prima piesa si o buna parte din a doua erau doar pian si voce. Am intrat pe scena aproape cu ochii inchisi, recapitulandu-mi ce pregatisem... Mi-era putin teama, aveam multe emotii. M-am asezat pe scaun. Cu hotarare si cat mai mult `feeling` :), am luat primele acorduri... si nimic!
Pianul nu mergea... Si neprevazutul s-a intamplat!!! Pianul, cel mai bun prieten al meu, cedase... Am simtit cum ma podideste plansul. Nu stiam ce sa mai fac, nu-mi venea sa cred ca mi s-a intamplat asta, chiar in ziua concursului! Si, cu o ultima `suflare` mi-am incercat norocul - poate totusi au uitat sa-i dea drumul, poate nu se stricase... Slava Domnului , asa a fost... Bine ca mi-am amintit la timp ca exista si un buton de start. Si m-am ales cu un inceput `emotionat` atat cat sa dea bine la `interpretare`. Si am reusit ! Am castigat cel mai important premiu din viata mea .
Un alt lucru pe care mi-l amintesc de la Brasov a fost faptul ca, in ziua Galei, cand toata lumea isi fremata mainile de emotie si stres, m-am intalnit cu un ziarist pentru a-i spune cateva cuvinte despre competitie.
Ne-am asezat la masa si, cu o atitudine lejera si plina de incredere imi spune: `Uite ce e: Noi o sa facem acum intreviul asta pretinzand ca tu nu stii ca ai luat Cerbul...`
Mi s-a oprit inima in loc! Imi doream atat de mult acest premiu, dar nu indraznisem sa sper... Si totusi visasem cu ochii deschisi dar nu as fi vrut sa aflu, nu inca... Am inceput sa plang... De fericire, evident, si poate si pentru ca mi-as fi dorit sa aud asta atunci, seara, cand stateam singura cu gandurile si rugaciunile mele, in primul rand din fata scenei.
Seara premierei a fost incredibila: Scorpions, una dintre formatiile mele preferate de cand eram copil, era invitata la Brasov sa incheie Cerbul de Aur cu un recital. Ei bine, m-au invitat pe scena si mi-au dedicat cea mai frumoasa piesa a lor - Still loving you :). Atunci am plans, jur! Era incredibil!
Si apoi a inceput corespondenta! Si acum cei de la Phoenix au mailurile in care managerul trupei imi propunea sa fac un duet cu ei.
... Noi i-am crezut, dar a trecut mult de atunci...
Anul 2002 mi-a adus o experienta foarte interesanta: am fost `personaj de poveste` :). O poveste despre cum sa faci un hit undeva, in lume.
Tony Hawks, producator, compozitor, regizor si scriitor si-a propus sa faca un documentar pe canalul Discovery in care sa expuna publicului reteta succesului unui cantec.
Si m-a ales pe mine ca `subiect` de studiu in Romania, am inregistrat o piesa, compozitia lui, la un studio din Londra pe care am inceput s-o promovam.
Toata povestea a luat amploare si am ajuns sa cantam aceasta piesa in direct la postul englezesc Chanel 5, la emisiunea Gloyei Hanyford, apoi in clubul Kashmir (cunoscut pentru debutul multor vedete britanice) unde, alaturi de trupa mea am sustinut un recital ce a fost transmis in direct pe internet.
Anul 2003 mi-a adus un contract de management cu un producator francez. Timp de doi ani am lucrat intens la compozitia, orchestrarea si inregistrarea unui album pentru piata franceza, album ce contine piese in Franceza si Engleza si mi-am impartit timpul intre drumurile facute la Paris pentru inregistrari, intalniri cu oamenii ce se ocupau de productia albumului, lectii de miscare scenica, compozitie, Bucuresti si Baia Mare.
Tot in 2003 am scos cel mai `consistent` album de pana atunci - are 17 piese, se numeste `Fara sfarsit` si contine si piesa Timpul (La radio se-anunta ploi) al carei videoclip a fost realizat la Venetia de catre un alt regizor de exceptie - Dragos Buliga.
Ei bine si am ajuns, cu mare emotie, si la anul 2005, cand, va anunt ca m-am maritat! :) Cu Radu Bucura !
Si acum facem totul impreuna.
Ne-am deschis o casa de productie, UNICORN RECORDS unde lucram cat mai mult, avem propriul studio si incercam sa facem cat mai mult pentru muzica.`
Sursa: www.paulaseling.ro
